Pentru că nu există zbor direct Cluj – Lisabona (incă, sper), cea mai bună opțiune pentru noi a fost să zburăm de la Budapesta la Lisabona. Mai există o variantă de zbor de la București. Am făcut-o și pe asta anul trecut însă nu pot să spun că a fost o plăcere.
Am pornit cu două ore mai devreme pentru că a văzut buni la știri ca e coadă la vamă. Și bine a făcut. Am parcat mașina la Ferihegy Hotel Car Park ( 25 euro – 7 zile, great deal aș zice) de unde am pornit spre aeroport.
Eu, pregătită cu filmul Sing pe laptop, și tare încântată să aud porci cântând, abia așteptam să ne îmbarcăm ca să dau drumul la film și la vacanță. Dar pentru că nu toate merg conform planului, nu ne-am putut uita la film. Cel puțin nu la filmul nostru. Am urmărit câteva secvențe dintr-un alt film, al vecinului din față.
Am ajuns dumincă seara și după ce ne-am cazat în apartamentul închiriat pe airbnb, ne-am dus direct să mâncăm. Camarao alho e oleo desigur. O vacanță în Lisabona nu poate să înceapă altfel.
Chiar dacă eram obosiți după drum nu puteam să mergem la culcare fără să facem o plimbare prin Bairro Alto, cartierul care e pustiu ziua și aglomerat noaptea. Am fost cazați chiar pe străduța din poza de mai jos. Străduță plină portocali.
În plimbarea noastră am ajuns la o terasă tare faină – Noobai – cu o panoramă superbă asupra orașului și al podului Vasco Da Gama. Am încheiat seara cu un gin tonic cronometrând minutele dintre avioanele care veneau spre Lisabona. Dacă n-ai de lucru, îți faci.
A doua zi am cutreierat orașul, cartierul Bairro Alto, am vizitat centrul și probabil toate străduțele pe care exista vre-un tramvai. Am intrat, desigur, și in magazinele lor de pantofi, sandale, ca să fiu mai precisă. Pentru că sunt multe. Multe și faine.
